.......Ca orice colonie greceasca, orasul Callatis a cunoscut în procesul de colonizare mai multe etape. Dupa primele contacte dintre greci si autohtoni a urmat faza de asezare comerciala cu caracter temporar si apoi cea de colonie stabila. Este cert ca întemeierea orasului grecesc s-a facut cu acordul populatiei getice din zona actuala a Mangaliei.
.......Pentru a face fata atacurilor externe, grecii au construit la mijlocul secolului al IV-lea a. Chr. un zid de aparare, ale carui urme au aparut în timpul campaniilor de cercetare arheologica demarate înca de la începutul secolului al XX-lea.
.......Prima înregistrare a zidului de aparare, a cetatii Callatis, a fost realizata de Pamfil Polonic în anul 1901. D.M. Teodorescu a întreprins sondaje în partea de nord a cetatii în anul 1915. Cu acest prilej a descoperit urmele unui edificiu din epoca romano-bizantina, atribuindu-i functia de bazilica crestina. În anul 1924, O. .......Tafrali a descoperit aproape complet acest edificiu. Th. Sauciuc-Saveanu a efectuat cercetari arheologice, în zona cetatii, între anii 1924-1942, iar Radu Vulpe si Vladimir Dumitrescu între anii 1930-1931. În anii 1949-1950, cercetarile arheologice de la Mangalia au fost realizate de un colectiv de arheologi al Institutului de Arheologie al Academiei R.P.R., condus de Em. Condurachi. .......Cercetarile la zidul de incinta au continuat pîna în toamana anului 2005, cînd au fost realizate doua sectiuni în perimetrul coltului de nord-vest al cetatii Callatis.

..

........Zidul de aparare al cetatii Callatis a fost construit la mijlocul secolului al IV-lea a.Chr. si a suferit unele refaceri în secolele care au urmat. Desi zidurile nu cuprindeau întreaga suprafata locuita, incinta proteja principalele constructii ale orasului, temple, piete si diferite edificii publice si private. În caz de pericol, populatia din cartierele extramuros se refugia între zidurile cetatii.
Zidul a fost construit din blocuri mari de piatra de calcar, de forme paralelipipedice, îngrijit cioplite, cu dimensiuni cuprinse între 0,70 si 1,15 m lungime si 0,40 – 0,45 m latime si înaltime. Incinta era construita numai la exterior din blocuri mari, atent lucrate, interiorul fiind umplut cu pietre necioplite amestecate cu pamânt. Pe latura de nord a cetatii, urmele incintei elenistice se reduc la una sau doua asize.
........Prin secolul I a.Chr. zidurile au fost distruse, pentru ca în epoca romana sa fie refacute pe acelasi traseu, spre deosebire de alte colonii pontice unde zidurile nu s-au suprapus. Noul zid se pastreaza pâna în zilele noastre. Sistemul lui de constructie se aseamana cu cel grecesc, cu fetele zidite din blocuri de piatra de calcar, legate cu mortar de var si cu interiorul umplut cu pietre neregulate si mortar de var. Lungimea blocurilor de forma paralelipipedica este cuprinsa între 0,70 – 1,00 m. Partea din interior a fost construita din blocuri mai mici si nu întotdeauna erau asezate în ordine. Latimea zidului era de 3,40 m, iar înaltimea de 8-9 m. Acum se mai pastreaza cca 2 m.
........Zidul de epoca romana a fost ridicat în ultimile decenii ale secolului al II-lea si în primele decenii ale secolului al III-lea. Au urmat câteva refaceri pâna la începutul secolului al VII-lea, când a fost definitiv distrus o data cu invaziile avarilor si slavilor.
........În coltul de nord-est al cetatii, lânga zidul de nord, a fost descoperit un mare edificiu romano-bizantin datat în secolele V-VI p.Chr.. Cladirea este de forma rectangulara si a fost construita din blocuri mari de piatra de calcar, legate cu mortar de var. Se pastreaza doar baza constructiei. Spre nord edificiul este marginit de zidul de aparare, iar celelalte laturi au avut ziduri de 1,10 m grosime.
Edificiul are mai multe parti componente. În partea de vest se observa o sala mare, prevazuta initial cu doua rânduri de coloane, din care se mai vad azi urmele indicate prin prezenta bazelor de coloane. Sala era pavata cu lespezi de piatra, din care s-au pastrat numai o parte. În partea de nord a acestei sali sunt trei încaperi de mici dimensiuni, cea din mijloc pavata cu caramizi dispuse în forma de romburi.
........În partea de est a edificiului se remarca o curte interioara, un fel de atrium al caselor romane, pavata cu placi mari de piatra. În jurul acesteia se afla un culoar al carui acoperis era sprijinit pe coloane de marmura si stâlpi. Aici au fost descoperite doua capiteluri de marmura, deosebit de frumos si bogat ornamentate, cu frunze de acant si motive zoomorfe. În partea de sud a culoarului se afla trei mici încaperi a caror destinatie este greu de precizat. Ele erau pavate, de asemenea, cu lespezi de piatra de calcar.
........În antichitate, edificiul se întindea pâna la marginea falezei, însa astazi aceast perimetru este acoperit de edificii moderne